O simpla intamplare

Era toamna, era frig si ploua...o sambata rece, ca niciodata.. Lady M. privea fereastra suspinand, asteptand o raza de soare, o sansa de a isi ocupa timpul cu o plimbare lunga prin parcul central. Privind in gol, a inceput sa isi aminteasca ce frumos era primavara, cand glasul randunelelor o trezea din somn si primul lucru pe care il simtea era aroma trandafirilor. Acele dimineti in care isi bea cafeaua pe veranda si privea copii jucandu-se...acele zile au trecut. Toamna indeparteaza din ce in ce mai mult amintirea placuta a vantului ce dadea viata jocului razelor de soare printre frunze...era trista, si-ar fi dorit macar inca o zi de soare, inca o zi in care..

Un ciocanit in usa a scos-o din transa. In pragul usii statea un domn ce tremura incet, si cerea gazduire pana a doua zi. Lady M. l-a primit, bucurandu-se de companie. Era o fire mai singuratica, o persoana careia ii placea sa isi adune gandurile si sa petreaca timpul in preajma pisicii ei, Missie. Dar in acea zi s-a bucurat de o prezenta noua in casa, parca inima ii tresarea. Simtea ceva special..inima batea din ce in ce mai repede. Domnul s-a prezentat si i-a multumit pentru amabilitate.. Margerie a ramas socata cand a aflat ca acel strain interesant si misterios purta numele decedatului sau sot, si anume, John, un nume ce ii trezea amintiri triste...pe chipul ei se putea observa o tristete, John a intrebat-o cum se simte, daca o poate ajuta cu ceva. Aceasta a suspinat si s-a dus sa ii pregateasca patul.

Seara, band ceaiul, Margerie a aflat ca John era singur, sotia sa parasindu-l si luandu-i fiica de langa el.

Lady M. se simti prost...dar totusi o bucurie in suflet a cuprins-o era tot mai interesata de acest strain, care printr-o simpla intamplare a ajuns la usa ei..dar stia ca nu era posibil nimic intre ei. El urma sa plece si sa ramana doar o amintire pe aripile gandurilor ei. In noaptea aceea a auzit usa trantindu-se si o sareta plecand rapid, a simtit ca ceva s-a intamplat. Pe masa din sufragerie a gasit un biletel:

"Draga Margerie,

Iti multumesc din tot sufletul pentru gazduirea calduroasa si discutiile placute. Trebuie sa iti spun ca imi pare rau ca imi iau adio in acest fel, dar trebuie sa stii ca am facut-o pentru a nu te rani. Eu sunt un calator, de cand m-a parasit sotia, eu o caut prin lume numai pentru a-mi revedea fiica. Sper sa ai o viata minunata si sa intalnesti numai persoane incantatoare..la fel ca tine.

Cu drag, al tau John."

Lacrimi amare i-au innecat ochii si pana in primavara urmatoare, a rupt total legaturile cu lumea exterioara. Pana cand, intr-o zi s-a decis sa treaca peste toate si sa iasa din nou in lume, mergand pe aleea principala a parcului, vede un chip cunoscut, ce i-a atras atentia in mod special. Era John, tinand de manuta o domnisoara de nu mai mult de 5 anisori cu chip angelic. A lasat capul in jos sperand ca e doar o iluzie. Nu dorea sa mai treaca prin acea despartire grea de barbatul care a facut-o sa se indragosteasca din nou... In timp ce mergea, un val de caldura ii inconjura talia de viespe si o facu sa tresara, era el, o imbratisa si isi ceru scuze pentru cele intamplate si pe nerasuflate o saruta. M. era socata, nu credea ca asa ceva se va putea intampla, printr-o intamplare s-au cunoscut si printr-o intamplare, s-au reintalnit...

Totul a fost, o simpla intamplare.