Realitatea...

Hai sa traim un basm, realitatea este groaznica. Oamenii se aduna in haite pe baza unor criterii de asemanare care... Si nu criterii de inferioritate si superioritate a modului de a gandi, a culturii, ci banii si tiparul dupa care omul este facut, ca sa spun frumos...
O realitate in care cineva este dat la o parte pentru ca nu are cine stie ce noutate in materie de teleofane, imbracaminte, pantofi, sau mai stiu eu ce...
Este o tara libera! Open your mind! Incearca sa marai la cei ce ti se cred superiori fara motiv, sa sari la gatul lor si sa le arati ca esti mult mai bun. Nu-ti fie frica de consecintele viitorului, traieste clipa!
Daca vezi un om apropiindu-se cu intentia evidenta de a te ajuta, fugi ca te tin picioarele! Nu oricine va face ceva pentru tine doar asa, de dragul tau sau dintr-o maaare "bunavointa"...daca nu material, sigur va profita moral de tine cu chestii de genul: "Hai ca stii ca te-am ajutat...asa'mi faci tu mie?" sau se poate intampla ca dupa ceva timp sa-si aduca aminte asa, din intamplare ca te-a ajutat si nu i'ai intors favorul...
Am gasit pe net un citat foarte adevarat: "Binecuvantat este cel care nu asteapta recunostinta, caci acela nu va fi dezamagit!" Daca stai sa te gandesti, in cazul in care ajuti pe cineva, este mare chestie sa primesti un "multumesc!" sincer...nu te astepta la ceva din suflet inapoi, doar din obligatie, pentru a fi sigur ca va mai putea obtine favoruri si pe viitor.
Nici macar realitatea nu este "reala", toata lumea minte, are 2 fete si poate chiar lucreaza la a 3-a, false prietenii, toti sunt falsi. Poate chiar pentru a nu te rani iti spun vorbe frumoase in fata si cu toti ceilalti isi spun adevarata opinie...chiar daca vorba dulce mult aduce si adevarul doare, nu doare totusi mult mai rau cand este aflat mai tarziu, din surse de la care nici nu te asteptai?